„Nimic nu istovește trupul mai tare decât îngrijorarea.” – Mahatma Gandhi
Ce este anxietatea generalizată?
Îngrijorarea face parte din viața oamenilor, fiind normal să ne îngrijorăm uneori din cauza anumitor lucruri sau experiențe de viață.
Dar în cazul anxietății generalizate, îngrijorarea e disproporționată față de situațiile reale sau apare fără un motiv real, este prezentă în majoritatea ariilor din viața de zi cu zi ale unei persoane și este trăită ca fiind foarte dificil sau imposibil de controlat, conducând chiar la apariția sentimentului copleșirii.
Anxietatea este considerată ca fiind generalizată, deoarece conținutul îngrijorărilor și stările de anxietate asociate pot acoperi o serie de evenimente sau circumstanțe diferite, extinzându-se aproape asupra întregii vieți.
Simptomele anxietății generalizate
Particularitatea principală a tulburării anxioase generalizate este așadar îngrijorarea excesivă și persistentă.
Pe lângă faptul că persoanei îi este foarte greu să-și gestioneze îngrijorarea, aceasta se confruntă și cu cel puțin trei dintre următoarele simptome: neliniște, nerăbdare sau senzația de a fi la limită sau la capătul puterilor, obosește ușor, dificultăți de concentrare sau senzație de vid mental, iritabilitate, încordare sau tensiune musculară și anumite perturbări ale somnului, cum ar fi dificultățile de adormire, treziri frecvente pe parcursul nopții, somn neodihnitor.
Pot să apară inclusiv migrene, nod în gât, amețeli, transpirații, tremurături, gură uscată, simptome gastrointestinale și altele.
Toate acestea afectează capacitatea persoanei de a-și îndeplini activitățile zilnice într-un mod eficient, atât în domeniul profesional cât și în cel casnic sau personal și îi deteriorează calitatea vieții.
Care sunt cauzele acesteia?
Cauzele dezvoltării anxietății generalizate includ atât factori biologici, cât și factori de mediu și diverse experiențe de viață adverse, iar apariția acesteia reprezintă rezultatul interacțiunii complexe dintre factorii respectivi.
Predispoziția genetică poate crea o vulnerabilitate, dar factorii de mediu sunt cei care declanșează și accentuează simptomele anxietății generalizate.
Din categoria factorilor de mediu, stresul cronic sau expunerea constantă la situații stresante, precum conflictele familiale sau profesionale, problemele financiare, pot contribui la dezvoltarea ei.
Nivelurile ridicate de stres pot perturba funcționarea sistemului nervos și pot accentua simptomele anxietății.
Un mediu familial caracterizat de anxietate, critici constante, lipsă de sprijin, neglijare emoțională sau modelele de comportament anxios ale părinților, pot influența dezvoltarea anxietății generalizate la copii.
Astfel, copiii care cresc într-un mediu nesigur sau imprevizibil pot ajunge să dezvolte o sensibilitate crescută la stres și sunt predispuși și să dezvolte această tulburare.
Dintre experiențele de viață, traumele din copilărie sau evenimentele traumatizante din viața adultă pot crește riscul apariției anxietății generalizate.
Astfel, abuzul fizic, emoțional sau sexual, pierderea unei persoane dragi sau alte traume majore pot declanșa anxietatea excesivă.
Printre factorii de mediu se află și factorii socio-culturali: presiunea societății, așteptările culturale, precum și cerințele profesionale și academice ridicate, care pot contribui la apariția și menținerea anxietății generalizate, iar ritmul alert al vieții moderne poate genera o anxietate crescută.
Ce întreține anxietatea generalizată?
Printre factorii care întrețin anxietatea generalizată se găsesc evitarea situațiilor fobice, care produc frică, monologul sau discursul intern anxios, convingerile greșite sau disfuncționale, emoțiile reprimate, lipsa asertivității, tensiunea musculară, stilul de viață cu nivel ridicat de stres, lipsa abilității de a avea grijă de sine, stimulenții sau alți factori legați de nutriție și lipsa scopului în viață.
Confruntarea cu frica: un pas spre vindecare
Cu privire la evitarea situațiilor fobice, aceasta este una dintre cauzele care conduc nu doar la întreținerea anxietății, ci chiar la accentuarea sa.
Cu cât persoana evită mai mult situația care îi declanșează frică, cu atât mai neliniștită va deveni că nu va fi capabilă să o gestioneze.
Confruntarea situației va însemna pentru acea persoană că va renunța la anxietatea pe care o anticipează în legătură cu situația care îi creează anxietate și chiar mai mult, va dobândi încredere în propriile abilități de a-și gestiona temerile.
Monologul anxios: cum ne influențează emoțiile?
Monologul anxios, adică modul în care persoana își vorbește despre sine, despre ceea ce trăiește și despre viață într-un mod plin de anxietate, este de multe ori unul automat, iar uneori poate fi atât de subtil, încât acea persoană să nici nu fie conștientă de legătura puternică dintre ceea ce gândește și cum se simte, și invers.
Acest discurs mental ne pune în gardă prin diverse întrebări de genul: “dar dacă se întâmplă lucrul ăsta?”, “și dacă?…”, anticipând doar lucrurile negative care se pot întâmpla, de cele mai multe ori fără ca acestea să se întâmple cu adevărat. Iar percepția cu privire la o posibilă amenințare la adresa siguranței fizice sau psihologice își face simțită prezența într-un mod dificil de trăit, ajungând să considerăm că lumea este un loc periculos, nesigur, sau că viața este doar o luptă.
Emoțiile reprimate: o cauză ascunsă a anxietății
Emoțiile reprimate sau înăbușite, adică trăirile neplăcute ignorate sau ascunse pot fi ca o oală sub presiune, dar odată identificate și exprimate, acest lucru va contribui la reducerea nivelului de anxietate.
Frica de a trăi emoții copleșitoare
Persoana care suferă de anxietate generalizată este predispusă să reacționeze mai intens la anumiți stimuli și să fie mai vulnerabilă în fața emoțiilor neplăcute sau experiențelor interioare inconfortabile, iar atunci când evită anumite situații, poate evita de fapt chiar și emoțiile care se declanșează.
Apare astfel frica de a trăi emoții copleșitoare, care se poate intensifica, iar îngrijorarea poate fi utilizată și pentru a scăpa de stările interne negative.
În continuare, odată inițiată, îngrijorarea este menținută, deoarece reduce disconfortul pe termen scurt, dar în același timp îi împiedică pe oameni să învețe că experiențele lor interne sunt inofensive și că îngrijorarea nu este necesară pentru a preveni rezultatele negative.
Dificultatea de a tolera incertitudinea
Persoanele care suferă de anxietate generalizată nu sunt capabile să tolereze foarte bine incertitudinea.
Mai degrabă, orice situație care prezintă ambiguitate sau incertitudine le declanșează o îngrijorare cronică, existând tendința de a supraestima probabilitatea producerii unor evenimente negative în viețile lor.
Atitudinea negativă și supraestimarea pericolelor
Oamenii cu anxietate generalizată se raportează la viață de obicei cu o atitudine negativă, iar viziunea asupra rezolvării problemelor și asupra abilităților personale de a le rezolva se îngustează atât de mult în sens negativ, încât aproape au convingerea că nu există vreo șansă ca lucrurile să evolueze favorabil.
Convingerile greșite despre îngrijorare
De asemenea, aceștia cred că îngrijorarea îi va ajuta fie să facă față evenimentelor temute, fie să le împiedice să se întâmple.
Evenimentele negative probabile și improbabile sunt percepute ca fiind inacceptabile, iar fiecare situație incertă este evaluată ca fiind un potențial pericol, neliniștea și îngrijorarea crescând și mai mult.
Având în vedere că incertitudinea face parte din viață, multe situații, evenimente și gânduri le vor declanșa îngrijorarea, o îngrijorare foarte dificil de gestionat.
Atitudinea ambivalentă față de propriile îngrijorări
Un factor care contribuie la menținerea anxietății generalizate este reprezentat de atitudinea ambivalentă față de propriile îngrijorări, mai precis, pe de o parte, îngrijorările sunt considerate ca fiind periculoase, dăunătoare și incontrolabile, iar pe de altă parte, apare temerea renunțării la ele și chiar un sentiment de vinovăție, pentru că există și convingeri legate de utilitatea îngrijorărilor și de întâmplarea unui lucru grav dacă se renunță la ele.
Anxietatea generalizată și alte tulburări asociate
În multe cazuri, anxietatea generalizată este însoțită și de alte probleme psihologice, dintre care cele mai întâlnite sunt depresia, fobia socială, tulburarea de panică, abuzul de substanțe, etc.
Ce rol are psihoterapia în tratarea anxietății generalizate?
Psihoterapia are un rol important în tratarea anxietății generalizate, având printre obiectivele terapeutice creșterea capacității de autoobservare, învățarea de tehnici de relaxare și sporirea capacității de relaxare, diminuarea anxietății, creșterea toleranței la incertitudine, gestionarea eficientă a îngrijorărilor și reducerea acestora, îmbunătățirea abilităților de comunicare asertivă, dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor, creșterea toleranței emoționale și a rezilienței emoționale, implementarea unui stil de viață sănătos, îmbunătățirea aptitudinilor de identificare a soluțiilor și de rezolvare a problemelor vieții, construirea unor relații interpersonale sănătoase, abordarea unor posibile traume, etc.
În unele situații, se poate recurge și la tratament medicamentos, sub îndrumarea și controlul medicului psihiatru.
